Locuri si oameni

Pana la urma, am decis ca e timpul sa ma plimb si eu putin, sa vad si alte sate in tara asta care se psune ca e frumoasa. Asa ca, am urcat in masina si am plecat, din sudul tarii in Ardeal. Nu de alta, dar am si ceva sange de acolo. Si dai si mergi, si mergi si dai, drumuri decente, soferi prosti, noroc ca am prins o perioada mai umeda, mai inorata, ca altfel muream in masina. Ca de obicei, sunt lucruri pe care nu le inteleg si nici nu am gasit oameni sa mi le explice. Sa zicem in Ardeal, Alba, Blaj. Nu am inteles de ce acolo casele sunt ingrijite. Case vechi, de 50, 70 de ani, batranesti, simple insa ingrijite, varuite, vopsite. Si ei au case noi, mandre, cochete, luminoase, cu toate tehnologiile moderne. Insa, de ce la ei cele vechi sunt ingrijite si in sud nu? Un alt mare mister pentru mine este uzul maturii. Daca puteti crede, am vazut oameni care maturau trotuarul in fatza portii. Mi se pare inadmisibil, pai asta nu e treaba primariei? A guvernului? A lui Basescu? Cum, adica eu trebuie sa imi matur trotuarul? Foarte ciudat, insa acolo toti o faceau. Am dat o fuga apoi in Bistrita, Teaca. Pe drum, ceva interesant. Sate ingrijite, flori si spatii verzi pe strada (cel putin cea principala). Un sat, nici mai mare nici mai mic avea ceva aparte. Pe stalpii de lemn de electricitate avea atarnate ghivece mari cu flori. Cate doua ghivece pline de flori pe fiecare stalp si atat, nici o pensiune, nici un punct de reper, nici macar un om pe marginea soseseli sa vanda legume, fructe..nimic. Florile nu erau pentru straini, pentru imagine, pentru fala,  erau doar pentru ei, pentru ca asa le placea sa fie satul lor. Ajunsi in Teaca – sat mare, sanatos, si intr-unul de langa, mai mic si uitat de lume. Cazare la o pensiune , mi s-a parut interesant, intr-un sat simplu, exclus de pe orice drum interesant, sa exsite o pensiune adevarata, cu restaurant, cu pat dublu, cu incalzire, tv, internet. Si oameni calzi, saritori, primitori, insa retrasi, te lasa in ploile tale nu te invadeaza cu intrebari si povesti ieftine. Totul al un pret cel putin decent, am vrut o cafea si o cafea m-a costat 1.5 lei. Aste era pretul acum 7 ani pe aici..  Si apoi, mers intr-un sat de langa. Degeaba i-as da numele aici, ca nu apare pe nici o harta, e prea mic. O sa incerc sa descriu ceva, ce m-a imprezionat. Am mers cu nepoata unui vechi preot din sat, care nu mai fusese de 45 de ani acolo, si preotul murise cam de 30. Dupa 45 de ani, vecinii ei o recunosteau, oameni de 80 de ani. El, din prima, ea doar dupa ce s-a prezentat. Retineau totul, dupa 45 de ani. Apoi, tot apareau oameni, 2, 3 din sat, oameni batrani. Toti isi aduceau aminte de preotul batran, de familia lui, de curte, acareturi. Acum, era doar o casa veche si nimic altceva in curte, insa casa era intretinuta de o femeie, desi era goala de peste 20 de ani. In ardeal, exista un amestec, exista Biserica Greco-Catolica si cea Ortodoxa. Am remarcat ceva spus de batran. In timpul comunismului au avut de ales, sa raman Greco-Catolici si sa fie persecutati , caci era o biserica interzisa de regimul comunist sau sa redevine ortodocsi. Citatul era ceva de  genul “Parintele a trecut si noi am trecut toti cu el” . Cutremuratoare comuniunea preot – oameni. Casa parohiala cu poarta deschisa pentru toti, preot care nasea toti tiganii saraci pe care nu ii cununa nimeni. Preot in acelasi sat cca 20 de ani. Urmarea? La 30 de ani dupa moaptea lui memoria lui e inca vie in sat, toti oamenii vorbesc de el, de familia lui. Si in acel mic sat, toti oamenii merg duminica la biserica, cu hainele lor bune. Am avut onoarea sa cunosc o batranica, de 82 de ani, toata numai un zambet. Traia singura, doar cu fata ei de 60 de ani, ambii barbati fiind morti si se gospodareau singure. La 80 de ani, babuta avea inca vaca in curte, desi ea nu avea mai mult de 1.55 si 50 de kilograme, imbracata si incaltata. La 81 de ani, fiul i-a trimis acasa doi oameni cu o masina si i-a luat vaca din curte, caci altfel avea si azi vaca:) Desigur, asta nu inseamna ca nu are o gradina mare, sau culturi in camp. Ma uitam la ea, si imi aduceam aminte de toti acei pensionari tineri, de 60 de ani, sau oameni de 50, care spun ca au muncit o viata, ca acum e timpul sa stea degeaba si li se cuvine tot. Sa le dea statul, guvernul, cineva..ca doar ei au muncit o viata. Mare deosebire. Si nu stiu de unde vine. In sat, doar batrani, insa daca ii intrebai, aveau copii, nepoti in Cluj, Bucuresti. Oameni cu case, apartamente, facultati. Oameni care munceau pe salarii mari, functii inalte. Nu si-au facut copii tarani, crescatori de animale, ca asa erau ei, ci i-au trimis la oras, la scoli. In sud am gasit de multe ori o alta mentalitate, aceea ca un copil nu poate ajunge asa departe precum parintele lui, e ok daca face o scoala cat de cat, are o meserie oarecare..si viata trece. Apoi, m-am intors spre casa, cu popas in Azuga. Intreb la o poarta, intreb la alta, caci turismul nostru e unul discret, toti inchiriaza insa doar pe 20 % din porti scrie ca au camere de inchiriat. In rest din gura in gura. Dupa 3 pensiuni oficiale vazute, cu preturi de 120 de lei pe noapte si cateva trimiteri la porti in zig zag gen “mergi pe strada aia la poarta verde” si evident ca la poarta verde nu rapsundea nimeni sau nu avea camere, cand sa ma sui iar in masina vine un tigan murdar in cizme ca era deja o ploaie marunta ca are el camere. Ma uit urat ca starea lui de igiena nu il recomanda pentru servicii in industria hoteliera, dar hai sa vedem. Ma duce el grabit la o casa pe colt, batraneasca, intra pe o usa, striga la Doru. Iese un nene la 45 – 50 de ani in pantaloni scurti, vorbind tare si scurt. Mai avea o casa noua in curte, la 5 metri de cea batraneasca, noua, goala. Doua camere la parter , un living mare, o mini bucatarie si inca 3 la etaj.  Tarif? 80 de lei. Pt o singura noapte e ok? Este.  Intram, ne cazam. Dupa, eu sa fac formalitatile. Un buletin? Nu vrea nenea. Bani? El ia banii la sfarsit, nu la inceput. Totusi, platesc. Il intreb la cat se trezeste dimineata sa ii predam camerele? Pe la 7.30-8 e in picioare. Si o replica pe care nu o voi uita mult timp. Eram singuri in casa noua, el stand in alta, fara sa ne intersectam drumurile…”Ce predare? Daca nu sunt incuiati usa la casa pe afara si lasati cheia in usa, nu trebuie sa ma anuntati” Asta, in conditiile in care nu ne stiam, nu vazuse nici un buletin..si ne invita sa incuiem usa pe afara, sa lasam cheia in usa si sa plecam in zare.. Si casa avea de toate, de la pahare la televizoare si frigider. Si inca ceva dragutz, avea centrala cu termostat la vedere, in living. Ne-a zis omul, asta e termostatul, asa merge, va faceti cat de cald doriti. Impresionant pt mine… In fine, am ajuns acasa, unde totul e la fel si eu nu stiu daca e bine ca am vazut si altceva, si alti oameni.