Ultima postare aici

E timpul sa pun punct acestui blog, aici. Imi iau jucariile si ma mut, pe dirtyone.simte.ro. Ce va pot spune..chiar promite, e ca acolo voi fi dezlantuit, si nu stiu daca asta e de bine. Insa, cine ma vrea..ma gaeste si citeste acolo.

Mandria de a fi roman

Invatatoarea intreaba la scoala copii de ce anume sunt ei mandri. Unul de taticul lui, unul de mingea lui, Itzic spune “eu sunt mandru ca sunt evreu”. Invatatoarea cere explicatii si le primeste: “daca nu as fi mandru tot evreu as fi” . Unora le e rusine ca suntem romani, altii sunt mandrii. Ne mandrim cu istoria noastra, cu partile ei frumoase de fapt si trecem peste prezentul maro fara sa ave, curaj sa ne uitam in viitorul cenusiu. Da, suntem romani orice am face, avem calitati deosebite, suntem inteligenti, inventivi, muncitori, avem simtul umorului insa si parti ascunse, tot noi suntem bautori, delasatori, nu avem principii, nu avem credinta, nu suntem statornici si tot asa. Nu as putea spune ce avem mai mult, parti bune sau parti rele, si nici nu e important . Insa, de cate ori apare la televizor un roman verde, cu inima deschisa si vorbind despre el si neamul lui toti ceilalti, ce il vad, se infioara. E un inceput, spiritul romanesc inca nu a murit.

Astazi? Avem o tara plina de coruptie, in pragul haosului, in care legea se aplica diferit in functie de culoarea politica sau de banii pe care ii ai. Viitorul? Daca exista e cenusiu, nimic nu se dezvolta, doar preturile cresc mereu, inflatia ramane o femeie capricioasa si imprevizibila pt Banca Nationala, imobiliarele au depasit nivelul unor tari decente gen Germania sau Belgia, bancile in continuare acorda credite cu dobanda variabila si comisioane ascunse si romanul cheltuie tot ce castiga pentru a supravietui la limita decentei in tara lui.  Multi au plecat in 4 zari pentru o viata mai buna, multi vor pleca. Insa toti au lacrimi in ochi cand vorbesc de tara lor, fie ca vorbesc de bine sau de rau. In fiecare an, de Paste si de Craciun mii de romani vin in tara, sa isi faca sarbatorile in familie, cu prietenii. Bat mii de kilometri, doar pt 2-3 zile acolo unde e casa. Opinia mea, cand sunt intrebat ramane aceeasi, blamata de multi, primita cu tacere de altii “sunt mandru ca sunt roman insa imi e rusine ca sunt din Romania”. Probabil ca intr-o buna zi imi voi lua desaga in bat si voi pleca in bejenie catre tinuturi mai bune si cu speranta ca intr-o buna zi voi putea trai in tara mea ca un om.  Sau voi face ca restul romanilor care si-au descris situatia asa cum o face poporul roman, in bancuri : “O familie de viermi traia intr-un rahat. Viermisorul o intreaba pe mama lui: – Mama, noi am putea trai intr-un mar? – Da, fiule, am putea trai intr-un mar. – Mama, noi am putea trai intr-o banana? – Da, fiule, am putea trai intr-o banana. – Atunci, mama, de ce traim intr-un rahat? – Pentru ca suntem patrioti si asta e tara noastra, fiule.”

Comunicarea intre oameni

In fiecare zi, pe peste tot auzim aceasta expresie. Comunicarea este foarte importanta, ea este baza unei relatii. Asa sa fie? Da, asa este!  Ce este comunicarea? Toti o facem, si de aceea oamenii nu pot intelege de ce se tot repeta aceasta idee. Este foarte greu sa ii explici unui om ca una este sa vina acasa si sa intrebe ce este de mancare sau copilul in treacat ce note a luat la scoala si alta e sa isi intrebe sotia ce isi doreste de la viata, de la el, cum poate fi mai bun pentru ea sau sa intrebe copilul ce il supara, ce jucarie viseaza sa ii aduca mosul. Cati dintre noi avem curaj sa ii spunem partenerului si ceea ce stim ca il va durea, ca nu ii place? Prea putini. Preferam o minciuna usoara in locul unui adevar crunt. Poate ca ne dorim altceva de la el, altfel decat ne ofera sau decat este. Poate ca ne deranjeaza un gest, o expresie, o atitudine sau lipsa unora. Avem curaj sa i-o spunem? Poate, foarte greu, odata..si daca el nu i-a masuri, sigur nu o vom putea face a doua oara. Si incet incet, ne trezim doi straini pe care ii leaga o suam de amintiri comune, un trecut si o parte din prezent. Insa, brusc, ne intrebam cum de suntem straini in casa noastra, in mediul nostru, ca doar comunicam cu fiecare cuvant rostit, nu?

Adevarul doare, insa durerea ne aduce aminte ca suntem vii. Din mici omisiuni, mici minciuni, la care vom fi nevoiti sa continuam la fel, cu alte minciuni, se naste departarea. Sa nu ii poti spune celui de langa tine ce vrei, ce visezi, ce iti doresti, ce nu iti place e cel mai ingrozitor lucru. Sa vrei asta, sa stii ca se poate, dar sa nu stii cum sa o faci, de unde sa incepi, sa iti fie teama de reactia lui… e doar o realitate a tuturor, nu?

Mananc deci exist

Cand eram mic spuneam “nu am chef sa mananc” si un var , de o seama cu mine ma corecta “nu mi-e foame”. Ei bine, foloseam corect gramatica. De multe ori mananci din obisnuinta, ca e masa fixa, ca e 12, ca e seara, ca trebuiue sa mananci 2 feluri si desert, ca trebuie sa papi tot din farfurie. Si tot asa, ajungi sa arati ca un american, sau ca un zepelin. Asadar, mananci bine, e totul ok, si la un moment dat te  prinzi ca esti gras. Si atunci, sunt mai multe forme de reactii. Cea mai uzuala, e sexuala : barbatii spun ca e de la bere si merg mai departe veseli, femeile incearca sa tina orice fel de regim aud sau citesc in reviste. M-am ingrasat si am incercat sa slabesc. Concluzii? 1.Regim disociat, o zi legume, o zi fructe, o zi carne, una lapte..mancat putin. Slabit 800 de grame pe zi. 2.Pastile chinezesti miraculoase, care taie foame si dau energie + mancat putin. Slabit 800 de grame pe zi. 3.Mancat putin. Slabit 800 de grame pe zi. Concluzia mea a fost..ca si cu regim si fara, tot asa slabesc, esenta e sa mananc mai putin. Si la un moment dat, am facut ceva urat, am gandit. M-am uitat la mine. Mai mult de jumate din mancarea pe o zi o mananci din placerea gustului, obisnuinta sau sub diferite pretexte (oboseala, stres, agitatie). Linistit, poti manca la jumate si sa fii foarte satul. Cine nu crede, sa incerce asta si va vedea, nu trebuie sa fiu crezut. Regim universal stalinist “mariti norma si micsorati portia”. Regim universal modern “un pas in plus si o lingura in minus pe zi “.  Cine nu mai stie asa ceva, nu? Insa..”mancarica e buna, miscarea e grea” si alte truisme ne fac sa ne pastram proportiile si sa ne putem plangem de mila. Si cat citim asta, sau ne plangem de mila rontaim ceva bun, ca tot sunt in depres cu nervii, nu?  Sa nu uit o expresie ce mi-a placut la nebunie, din specificul romanesc de a inversa realitatile “barbatul fara burta e ca mercedesul fara emblema” .

Trenulete

Cred ca sunt si raman un visator. Unul mare, dar in curs de slabire . Uneori, nu sunt atent, vreau sa cred si cred ca oamenii se pot schimba. Oare se poate schimba un om, cu adevarat? Cititorule, acest raspuns este personal si personalizat. Da, daca ii oferi un motiv suficient de puternic, un om se va schimba in procent direct cu interesul sau , trezit sau alimentat de acel motiv. Insa nu de multe ori, si nu dupa o anumita regula. In general insa oamenii raman exact ca niste trenulete, pe sinele lor. Mai opresc intr-o gara, mai fac un mic ocol, insa de obicei isi urmeaza parcursul liniar, cuminte, pasnic, inofensiv, fara sa aspire prea sus. Uuu, tu, tu! Trenuletul merge inainte, implacabil, pe sinele lui, fara sa isi lase parcursul modificat de nimic. Unii numesc sinele conservatorism, altii prejudecati, oamenii rai le spun ochelari de cal.  Toti avem, unii deraiem mai mult de la ele, altii chiar ne dam jos pentru a ne sui pe alte sine sau a merge razna pe camp, insa cel mai multi vor merge cuminti pe sinele lor.

Azi eram nervos nevoie mare pe o oama, ca era asa cum e ea. Si ma intreb, ea greseste ca nu se da jos de pe sine sau eu ca ii cer asta?   Cum zicea un mare om “e pur si uuu, tu tu tu !”

Cum se ofera o floare unei femei

Nu am putut uita o scenta cu Nae Lazarescu si Vasile Murariu numita “Casanova” . Casanova, in persoana lui Nae Lazarescu ii explica tanarului ucenic (Murariu) despre cum trebuie sa se comporte cu femeile. Printre altele, ii explica ca femeile adora florile si cea mai buna metoda de a intra in gratiile ei e sa ii oferi o floare. Insa, nu ii poti da floarea, asa simplu. Nu, trebuie sa o asociezi cu un gest romantic, cu o scurta poezie cel mai bine. Si poezia suna asa : “Iata vin in graba mare/ Sa-ti ofer in dar o floare/1, 2, 3 te rog sa o iei” . Mi s-a parut..sublima ideea. De atunci nu am putut sa uit cum trebuie oferita o floare, si nici nu cred ca daca mergi cu poezia asta si o floare la o femeie, poate refuza. Nici floarea, nici zambetul