Trenulete

Cred ca sunt si raman un visator. Unul mare, dar in curs de slabire . Uneori, nu sunt atent, vreau sa cred si cred ca oamenii se pot schimba. Oare se poate schimba un om, cu adevarat? Cititorule, acest raspuns este personal si personalizat. Da, daca ii oferi un motiv suficient de puternic, un om se va schimba in procent direct cu interesul sau , trezit sau alimentat de acel motiv. Insa nu de multe ori, si nu dupa o anumita regula. In general insa oamenii raman exact ca niste trenulete, pe sinele lor. Mai opresc intr-o gara, mai fac un mic ocol, insa de obicei isi urmeaza parcursul liniar, cuminte, pasnic, inofensiv, fara sa aspire prea sus. Uuu, tu, tu! Trenuletul merge inainte, implacabil, pe sinele lui, fara sa isi lase parcursul modificat de nimic. Unii numesc sinele conservatorism, altii prejudecati, oamenii rai le spun ochelari de cal.  Toti avem, unii deraiem mai mult de la ele, altii chiar ne dam jos pentru a ne sui pe alte sine sau a merge razna pe camp, insa cel mai multi vor merge cuminti pe sinele lor.

Azi eram nervos nevoie mare pe o oama, ca era asa cum e ea. Si ma intreb, ea greseste ca nu se da jos de pe sine sau eu ca ii cer asta?   Cum zicea un mare om “e pur si uuu, tu tu tu !”