Mandria de a fi roman

Invatatoarea intreaba la scoala copii de ce anume sunt ei mandri. Unul de taticul lui, unul de mingea lui, Itzic spune “eu sunt mandru ca sunt evreu”. Invatatoarea cere explicatii si le primeste: “daca nu as fi mandru tot evreu as fi” . Unora le e rusine ca suntem romani, altii sunt mandrii. Ne mandrim cu istoria noastra, cu partile ei frumoase de fapt si trecem peste prezentul maro fara sa ave, curaj sa ne uitam in viitorul cenusiu. Da, suntem romani orice am face, avem calitati deosebite, suntem inteligenti, inventivi, muncitori, avem simtul umorului insa si parti ascunse, tot noi suntem bautori, delasatori, nu avem principii, nu avem credinta, nu suntem statornici si tot asa. Nu as putea spune ce avem mai mult, parti bune sau parti rele, si nici nu e important . Insa, de cate ori apare la televizor un roman verde, cu inima deschisa si vorbind despre el si neamul lui toti ceilalti, ce il vad, se infioara. E un inceput, spiritul romanesc inca nu a murit.

Astazi? Avem o tara plina de coruptie, in pragul haosului, in care legea se aplica diferit in functie de culoarea politica sau de banii pe care ii ai. Viitorul? Daca exista e cenusiu, nimic nu se dezvolta, doar preturile cresc mereu, inflatia ramane o femeie capricioasa si imprevizibila pt Banca Nationala, imobiliarele au depasit nivelul unor tari decente gen Germania sau Belgia, bancile in continuare acorda credite cu dobanda variabila si comisioane ascunse si romanul cheltuie tot ce castiga pentru a supravietui la limita decentei in tara lui.  Multi au plecat in 4 zari pentru o viata mai buna, multi vor pleca. Insa toti au lacrimi in ochi cand vorbesc de tara lor, fie ca vorbesc de bine sau de rau. In fiecare an, de Paste si de Craciun mii de romani vin in tara, sa isi faca sarbatorile in familie, cu prietenii. Bat mii de kilometri, doar pt 2-3 zile acolo unde e casa. Opinia mea, cand sunt intrebat ramane aceeasi, blamata de multi, primita cu tacere de altii “sunt mandru ca sunt roman insa imi e rusine ca sunt din Romania”. Probabil ca intr-o buna zi imi voi lua desaga in bat si voi pleca in bejenie catre tinuturi mai bune si cu speranta ca intr-o buna zi voi putea trai in tara mea ca un om.  Sau voi face ca restul romanilor care si-au descris situatia asa cum o face poporul roman, in bancuri : “O familie de viermi traia intr-un rahat. Viermisorul o intreaba pe mama lui: – Mama, noi am putea trai intr-un mar? – Da, fiule, am putea trai intr-un mar. – Mama, noi am putea trai intr-o banana? – Da, fiule, am putea trai intr-o banana. – Atunci, mama, de ce traim intr-un rahat? – Pentru ca suntem patrioti si asta e tara noastra, fiule.”