Principiul cuiului

Exista doua moduri de a bate un cui. In prima varianta suntem atenti la fiecare aspect, fixam cuiul unde vrem sa il in figem, apucam ciocanul ne uitam la el si incercam sa lovim cuiul cat mai bine, fiind insa atenti la ciocan, la miscarea mainii, forta imprimata si efectul fiecarei lovituri. A doua varianta inseamna sa tinem cu o mana cuiul, cu una ciocanul, sa ne imaginam lovitura si efectul ei si sa lasam apoi corpul sa faca ceea ce ne-am imaginat, privind doar la cui. Diferente? In primul caz avem sanse decente sa nimerim si un deget, sa strambam cuiul sau sa fie nevoie de multe lovituri, in al doilea totul merge perfect. Sunt doua moduri diferite de a face acelasi lucru, cu rezultate diferite. De cele mai multe ori suntem atenti la tot, incercam sa surprindem cat mai multe detalii, sa tinem cont de toti si toate insa scapam din vedere contextul si ne chinuim, incercam si incercam..ne dam peste degete, strambam cuiul, il indreptam, injuram si incercam iar. Daca ne-am desprinde putin de ocntext, daca ne-am linisti, am incerca sa vedem scopul actiunii si cum ar trebui ea facuta ne-ar fi mai usor sa realizam ceea ce dorim. Din fericire, mereu vom gasi pretexte, explicatii si motive foarte bune pentru degetele invinetite si cuiul stramb..

Delegarea responsabilitatii

Cica Itzic se foia noaptea in pat neputand sa adoarma. Sotia lui Raschela il intreaba agasata:
- Ce faci draga Itzic de nu poti dormi?
- Ce sa fac Raschela draga, uite am o datorie de un milion catre vecinul nostru Strul, maine e termenul de restituire iar eu nu am un ban in casa. Ce ma fac?
- Bine barbate si din cauza asta nu poti tu sa dormi? Stai ca am eu solutie pentru asta.
Iese repede la geam si cum erau casele din mahalalele evreiesti asezate in curti stil gang, striga cat poate catre casa de vis a vis:
- Strulica, Strulica…
Acesta iese buimac de somn in cadrul ferestrei si intreaba nervos ca orice om deranjat din somn:
- Ce-i femeie, ce ai de scoli oamenii in puterea noptii?
- Asculta nu trebuia Itzic sa-ti dea maine un milion?
- Ba da, da’ de ce?
- Ei bine sa stii ca nu are para chioara!
- Vai de mine si de mine, si eu care planificasem banii aceia pentru o plata!!, Ce ma fac acuma!!
Raschela se intoarce spre Itztic si ii spune:
- Itzic acum poti sa dormi! De acum nu mai doarme el.

Eu cred ca e mai mult decat un banc…

Singur in birou

Se face un sondaj international de opinie pentru a se afla cine sunt cei mai buni din lume pentru a pastra secretul de serviciu.
O americanca este prima care isi spune parerea:
- Sotul meu stie unde lucrez, dar nu stie cu ce ma ocup. Iar eu nu stiu nici unde lucreaza si nici cu ce se ocupa. Eu nu duc acasa hartii de la serviciu si nici el nu aduce acasa hartii de la serviciu.
Japonezului spune:
- Eu si sotia mea lucram in acelasi birou, dar eu nu stiu cu ce se ocupa si nici ea nu stie cu ce ma ocup.
In sfarsit vine si randul romanului, care o spune pe aia dreapta:
- Eu lucrez singur in birou. Nu stiu cu ce ma ocup. Dar nici nu ma intereseaza!

De cate ori si cati oameni nu sunt in aceasta ipostaza? A indiferentei profesionale sau personale? Spirit de luptator, de lider, de invingator, muncitor sunt doar termeni frumosi, care ne fac sa vibram. Realitatea e alta si e bine definita in acest banc.

Principiul Cainelui

Se spune ca un caine simte frica omului. E foarte adevarat. Daca iti e frica de el simte si va deveni agresiv. Daca mergi prin fata lui, mergi , daca fugi prin fata unui caine, cat de mic, te va latra si va fugi dupa tine. Daca te opresti si faci un pas spre el, se va opri. Daca incepi sa alergi tu dupa el, o sa fuga de tine. Exact asa este si cu un om, va face ceea ce ii pewrmiti sa faca, in mod constient sau inconstient. De cate ori nu ti s-a spus sa stai la o coada, sa faci un lucru intr-un anumit mod? Doar pentru ca aveai senzatia ca altfel nu se poate, ca trebuie sa asculti, sa te supui. La interviuri, zeci de intrebari, unele semi-ironice, pentru ca pareai disperat sa obtii acel post. Daca ai incerca sa inversezi rolurile, sa alergi tu dupa ei, ai fii surprins sa vezi ca s-ar teme, s-ar feri, ar fugi de tine. La modul figurat, desigur. In general, suntem prinsi de o realitate, si  ni se pare ca este singura.  Mergem in Metro sa cumparam mici, nu gasim si intram in panica. Uitam ca mai sunt 1, 2, n locuri unde putem gasi acelasi lucru. De ce uitam? Pentru ca ne legam de o realitate. Tantareanu a spus o vorba mai mare ca el la un moment dat : “faci o pauza, iei un pahar de votka, faci doi pasi inapoi si privesti problema din afara”. Mare adevar. Daca ne-am aminti de acest principiu si am face asta, am gasi si alte solutii pentru problemele noastre.

Principiul cainelui? Un om va face mereu ceea ce ii permiti sa faca. De tine depinde cat ii permiti, in relatia cu tine.

Principiul Sahului

Se spune ca sahul te invata ceva, iti ofera o viziune asupra vietii. Asa o fi . O sa incerc sa descriu jocul si ce te invata el. Doi oameni, fata in fata la o masa. Un joc pe o tabla de 8 pe 8 campuri, cate 16 piese de fiecare participanti. Tabla simetrica, piese egale. Asta e primul principiu. Joci cu piese egale, pozitii egale. Se joaca pe tabla, cu niste piese si atat. Principiul doi. Nu conteaza forta fizica. Trebuie sa gandesti. In sah, e o vorba foarte mare: “castiga cel ce greseste penultimul” si chiar asa este. Insa, cel mai important aspect, este sa inveti sa privesti partida prin ochii adversarului. Unii jucatori fac asta la modul propriu, se ridica de la masa si vin in spatele adversarului, uitandu-se peste umarul lui. Altii, se pun in locul lui mental, fara sa se ridice de la masa. Nu toti jucatorii de sah stiu de asta, sau o invata ori o reusesc. Insa..multi da. Si e cel mai important aspect din tot jocul. Sa te poti pune in locul unui om..sa incerci sa il intelegi, sa il simti. O veche vorba romaneasca spune: “ceea ce tie nu iti place, altuia nu face” . Eu cred ca e acelasi principiu, din pacate oamenii au uitat de el. E atat de usor… sa fii egoist, sa vrei tot, sa crezi ca ti se cuvine si sa nu te pui in locul celui de lnaga tine. Daca am face asta, am vedea ca nu suntem calificati pentru jobul care il solicitam, ca muncim mult mai putin decat ar trebui pentru salariu, ca ii cerem imperativ prietenei sa dea jos cele 3 kilograme in plus desi noi avem 10 in plus si tot asa. Hmm, nu , incep sa cred ca nu e un principiu bun, cu el, viata ar fi prea urata, ar trebui sa facem si noi ceva pentru ceilalti. Nu, mai bine uitati de principiul sahului, macar voi, pentru mine e prea tarziu, l-am invatat la 5 ani.